luni, 15 august 2011

House M.D. (Pilot & ...)

 - Is he a good man?
- He's a good doctor.
- Can you be one without the other? Don't you have to care about people? Caring is a good motivator.
- He's found something else.

...
- I thought everybody lied. 
H: Truth begins in lies. Think about it. 
- That doesn't mean anything, does it?

Seriale

In cateva seriale mai "desptepte" chiar merita sa vezi primul episod sau pilotul... dar putin mai tarziu. Scenaristii au se pare ceva deformatii profesionale, in cazul acesta fac o declaratie de intentie despre serial si personaje. Am vazut asta la Seinfeld (serialul despre "nimic") si la Columbo (o sa revin si cu aceasta tema). Foarte interesant, mai interesant decat un episod oarecare pe parcurs este si pilotul/primul episod din House. Sa vedem si de ce...

Un personaj

Ce este House? Este seful echipei de diagnosticieni din Princeton-Plainsboro Teaching Hospital.
Cum este vazut el de cei din jur? Un medic de geniu, dar plin de ciudatenii: mizantrop, cinic, narcisist , badaran, fara simpatie pentru pacientii lui si pasionat numai de cazurile grele, de "enigme" . (vezi Wikipedia - descrierea "oficiala" a personajului). 
Ca un fapt inedit, personajul a fost din start plasmuit ca un medic-detectiv, avand ca "bunic" imaginar pe insusi Sherlock Holmes, de la care "mosteneste" mai multe trasaturi: indiferenta fata de clienti, rationamenutul , abilitatile psihologice, atractia fata de cazurile complicate. Scenaristii mai "planteaza", in timp, multe alte similitudini (dependenta de droguri de exemplu).
Am inteles deci CE este , CUM este perceput , dar n-am inteles din prezentarile oficiale CINE ESTE Doctor Gregory House?
Ca sa aflu, o sa-mi permit sa-l iau ca pacient pe Dr. House, si o sa procedez exact ca el: in primul rand nu o sa bag in seama ceea ce vrea el sa transmita catre exterior, ci o sa analizez faptele.

Jucatorul

Ceea ce frapeaza in primul rand la House sunt metodele de lucru, oarecum ne-ortodoxe, care nu inceteaza sa-i nedumireasca, nu atat pe pacienti, cat pe ceilalti doctori.
Si asta este normal, pentru ca House nu se poarta ca un doctor obisnuit, ci ca un JUCATOR. Nu unul de poker, nu joaca la noroc. El este jucator dupa regulile Teoriei Jocurilor (pentru necunoscatori, nu are legatura cu ruleta si altele, ci e vorba de o ramura a matematicii). Pana la urma toti suntem jucatori in lumea asta, dar el este un jucator bun.
Ca sa pot explica, voi adnota conversatiile lui House precum partidele de sah cu (!), (!!), (!?) sau (!!!) pentru "mutarile" foarte bune si voi adauga note de subsol pentru altele.
H: Steroids.  Give her steroids. High doses of prednisone. (!?)
- You're looking for support for a diagnosis of cerebral vasculitis?
H:  Inflammation of blood vessels in the brain is awfully rare, especially for someone her age.
- So is a tumor. Her sed rate is elevated.
H: Mildly. 
- That could mean anything. Or nothing.
H: Yeah, I know. I have no reason to think that it's vasculitis. Except that it could be. (!!!)  If the blood vessels are inflamed, that's gonna look exactly like what we saw on the M.R.I. from Trenton County, and the pressure is gonna cause neurological symptoms.
- We can't diagnose that without a biopsy.
H: Yes, we can. We treat her. If she gets better, we know we're right.(!!!)
Ce avem aici: un doctor normal, actioneaza "normal", gaseste problema si o trateaza. Nu gaseste , nu trateaza, sau cel mult isi alege cea mai probabila cauza si merge pe ea... Matematic, ce avem: 50% scapa si primesc un singur tratament, 50% primesc un tratament gresit si nici nu scapa. Ce face House? In momentul cand are certitudinea ca cea mai probabila cauza este infirmata, trece la urmatoarea pe care o are la dispozitie... si incearca alt tratament. Matematic, ce va obtine: primii 50% ii are si el, apoi - 10% scapa dupa doua tipuri de tratament, 10% dupa 3, alti 10% mai greu si "pierde" doar 10%. In fapt nu e asa simplu, trebuie sa fiin stare sa nu imbolnavesti (tu, medic) pacientul - dar H. poate face asta.
H: How long do we have?
- If it's a tumor, we're talking a month or two.  If it's infectious, a few weeks.  If it's vascular, that'll probably be fastest of all. Maybe a week.
H: We're gonna stop all treatment. (!?)
- I still think it's a tumor. I think we should go back to the radiation.
H: She didn't respond to the radiation.
- Well, maybe we didn't see the effect until after we started steroids.
H: No, it's not a tumor. Those steroids did something. (!) I just don't know what.
So we're just gonna do nothing? We're just gonna watch her die?
H: Yeah, we're gonna watch her die. Specifically, we're gonna watch how fast she's dying. (!!!) You just told us each diagnosis has its own time frame. When we see how fast it's killing her, we'll know what it is.(!!!)  And by then, maybe there's nothing we can do about it.
Tot vorbeam de teoria jocurilor, aici avem urmatorul "joc": boala face prima mutare si pacientul ajunge la spital; doctorul analizeaza "tabla" (diagnostic), si muta la randul lui printr-un tratament; boala muta din nou...samd.  
Dialogurile de mai sus imi aduc aminte de cativa mari jucatori de sah si de una din putinele metode mai "destepte" din programele de sah. In primul rand imi aminteste de Bobby Fischer prin doua lucruri: daca urmaresti partidele sale, la un moment dat, vizual ai senzatia clara ca lucrurile se intampla "altfel" - aparent incalca reguli simple facand mutari "urate", nerecomandate , care nu intra in "estetica" normala a tacticii unui bun jucator. Mai tarziu lucrurile se "rasucesc" in favoarea lui si totul privit deaindoaselea pare frumos. "Except that it could be" (iau orice in calcul , care trebuie luat, chiar daca nu e uzual) - Fischer reusea sa fie undeva intre calculator si om: masina are o forta bruta, dar cauta prosteste si prin variantele inutile; maestrul uman are o forta strategica, care "taie" in acele variante; raman insa , la granita, variantele care par omului inutile, desi nu sunt, sunt doar dupa cum ziceam "inestetice"- iar atat Fischer cat si House le "vad" . A doua caracteristica era imposibilitatea celor care urmareau "live" sau comentau dupa aceea partidele de a intelege cand s-a "rupt" jocul in favoarea lui Fischer- mari maestrii au patit asta sau chiar Garry Kasparov, pe post de comentator. Asa patesc si cei din jurul lui House.
"We're gonna stop all treatment." - asta imi aminteste de alti doi mari camipioni: Tigran Petrosioan si Anatoly Karpov si de jocul lor cu totul special. Cateodata, acestia isi creau o pozitie defensiva, statica - era ca si cum numai adversarul muta, fiind clar avantajat... Si totusi, profitau de acea pozitie "arici", iar cea mai mica greseala il facea pe adversar sa piarda partida. De altfel, o metoda asemanatoare a fost introdusa in ultimii ani , pentru evaluarea mutarilor, pentru programele de jucat sah: "Null Move Prunning".

"Humanity's overrated" 

- Shouldn't we be speaking to the patient before we start diagnosing?
H: Is she a doctor?
- No, but
H: Everybody lies.
- Dr. House doesn't like dealing with patients.
- Isn't treating patients, why we became doctors?
 H: No. Treating illnesses is why we became doctors. Treating patients is what makes most doctors miserable.
- So you're trying to eliminate the humanity from the practice of medicine?
H:  If we don't talk to them, they can't lie to us, and we can't lie to them.  
      Humanity's overrated
Pare un dur, fara inteligenta emotionala... Sa nu uitam ca inteligenta emotionala este doar o parte din cea generala si pana la urma suma totala conteaza. Si House tocmai asta face: nu se gandeste la succesele intermediare (multe din sfera emotionala) , in fapt neglijeaza orice succes intermediar care l-ar putea impiedica sa-l obtina pe cel final. De aici si neintelegerea celor din jur. Ei il judeca pe House in faptele sale avand 3 mutari adancime ca profunzime de gandire, in timp ce el are probabil  10!! Normal ca toata estimarea la adancime 3 nu corespunde cu cea de la adincimea de 10.  
Dar cat de mult ii pasa lui House?
P(atient): Is he a good man?
D(octor): He's a good doctor.
P: Can you be one without the other? Don't you have to care about people? Caring is a good motivator.
D: He's found something else. [...]
P: He's your friend, huh?
D: Yeah.
P: Does he care about you?
D: I think so.
P: You don't know?
D: As Dr. House likes to say, "Everybody lies".
P: It's not what people say. It's what they do.
D: Yeah. He cares about me
Aici vedem cum descopera alt doctor, prietenul sau, ca H. tine la el: "It's not what people say. It's what they do."  

Cine este Doctor Gregory House? 

- What made you a cripple?
H: I had an infarction.
- A heart attack?
H: It's what happens when blood flow is obstructed. If it's in the heart, it's a heart attack. If it's in the lungs, it's a pulmonary embolism. If it's in the brain, it's a stroke. I had it in my thigh muscles.  
- Wasn't there something they could do?
H: There was plenty they could do, IF THEY'D MADE THE RIGHT DIAGNOSIS. But the only symptom was pain. NOT MANY PEOPLE GET TO EXPERIENCE muscle death.
House este infirm, schioapata, poarta baston si are dureri. De ce? Pentru ca a avut fel de boala rara "not many people get to experience muscle death", iar doctori "normali" au ratat diagnosticul pentru ca nu au putut sa-si dea seama cu ce au de a face din simptome - doar durere simpla . Si aici revenim la jocuri, la logica, unde avem o multime de "IF"-uri: "If it's in the heart, it's a heart attack. If it's in the lungs, it's a pulmonary embolism. If it's in the brain, it's a stroke."
- I just want to die with a little dignity. 
H: THERE'S NO SUCH THING. Our bodies break down. Sometimes when we're 90. Sometimes before we're even born. But it ALWAYS HAPPENS, and THERE'S NEVER ANY DIGNITY IN IT. I don't care if you can walk, see, wipe your own ass. IT'S ALWAYS UGLY. ALWAYS.  We can live with dignity. We can't die with it.
House nu-si jigneste pacientii, nu ii desconsidera, doar lupta (cu orice mijloace) pentru ceea el stie ca este cea mai mare demnitate a acestora: sa traiasca!

Doctor Gregory House goes to war 

Printre alte lucruri, pare ciudat si modul in care H. isi alege colaboratorii: 
- You hired a black guy because he had a juvenile record.
H: No. It wasn't a racial thing. I didn't see a black guy. I just saw a doctor... with a juvenile record.
[...]
H: I hired you... No, I hired you because you look good. It's like having a nice piece of art in the lobby. […]
People choose the paths that gain them the greatest rewards for the least amount of effort. That's a law of nature, and you defied it. That's why I hired you. You could have married rich. You could have been a model.  You could have just shown up and people would have given you stuff.  Lots of stuff.  But you didn't. You worked your stunning little ass off.
Doctorul nostru nu lupta singur cu maladiile cele mai grozave, isi alege si cei mai potriviti colaboratori, ajutandu-se de o profunda cunoastere a naturii umane. 
Sa facem un mic sumar. H. are drept scop ultimii salvarea primei demnitati la care omul are dreptul: sa traiasca. Durerea din picior ii aminteste permanent ca sunt cazuri rare si grele cand (ca si in cazul lui) doctorii obisnuiti nu pot salva sau nu pot vindeca pacientii. El poate! El poate si sa "vada" problemele personale ale pacientilor si colabolatorilor. Poate face mai mult: sa-i conduca si sa-i manipuleze pe toti acestia (de exemplu sa umple prin spital in "uniforma de pacient" ca sa nu ofere imaginea unui medic infirm) pentru a atinge scopul final. 
Poate si o face, a pornit la razboi cu un dusman bine definit: bolile rare si greu de diagnosticat. Are toate motivatiile necesare: e ca un pradator ranit , dar ramas in viata si care vrea razbunare; stie ca doar el poate duce lupta cu succes. Asa ca va da lupta dupa lupta, jucand bine cu acest dusman feroce - chiar daca acest joc bun il poate face de neinteles pentru cei din jur. Nu lupta singur, isi asuma rolul de general dur si aspru - e ca un fel de George S. Patton, dar cu un scop intors pe dos (medical versus militar).
(Va urma-nefinisat)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu